trínci, -uri, s.n. – Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada„; țuslă. – Din germ. trink.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Forme flexionare:
trinci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul trincă
trinci - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul trincă
trinci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul trincă