TRIDÉNT, tridente, s. n. Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRIDÉNT s.n. (Mit.) Furcă cu trei dinți cu care era înfățișat de obicei zeul Neptun. [Pl. -te, -turi. / < lat. tridens, cf. fr. trident].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRIDÉNT s. n. 1. (mit.) furcă cu trei dinți cu care era înfățișat zeul Poseidon (Neptun). 2. obiect marinăresc în formă de furcă cu trei brațe. (< fr. trident, lat. tridens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!tridént s. n., pl. tridénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *tridént n., pl. e (lat. tridens, -éntis). Furcă cu treĭ dințĭ, ostie: tridentu era atributu luĭ Neptun1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
trident n. 1. furcă cu trei dinți; 2. sceptrul lui Neptun.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TRIDÉNT, tridente, s. n. (în mitologia greco-latină) Furcă cu trei dinți, simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)