Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele tricolor:

TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj., subst. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri.] – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TRICOLÓR, -Ă adj. Care are trei culori. // s.n. Drapel cu trei culori. // s.m. Sportiv care face parte dintr-o echipă românească participantă la o competiție internațională. [< fr. tricolore, cf. lat. tri – cu trei, color – culoare].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRICOLÓR, -Ă I. adj. cu trei culori. II. s. n. drapel cu trei culori. III. s. m. sportiv component al echipei naționale. (< fr. tricolore, lat. tricolor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tricolór1 adj. m., pl. tricolóri; f. tricolóră, pl. tricolóre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tricolór2 s. n., pl. tricolóruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*tricolór, -ă adj. (lat. tricolor, -óris). În treĭ colorĭ [!]. S. n., pl. urĭ și oare. Steag tricolor: tricoloru românesc. – Se credea că tricoloru românesc a rezultat din contopirea steaguluĭ Țăriĭ Româneștĭ (roș și galben) cu al Moldoveĭ (roș și albastru). În realitate, el a fost admis la 1834, supt Alexandru Ghica, ca steag al armateĭ româneștĭ conform aprobăriĭ Turciiĭ (Generalu Radu Rosetti, în ședința Academiiĭ la 29 Dec. 1929). La 1 Sep. 1862, Cuza distribui tuturor regimentelor unificate tricoloru albastru, galben și roș, pe care scria „Honor et patria”.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tricolor a. de trei colori. ║ n. colorile naționale române: roșu, galben și albastru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri]. – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.2
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj., subst. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri.] – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRICOLÓR, -Ă adj. Care are trei culori. // s.n. Drapel cu trei culori. // s.m. Sportiv care face parte dintr-o echipă românească participantă la o competiție internațională. [< fr. tricolore, cf. lat. tri – cu trei, color – culoare].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRICOLÓR, -Ă I. adj. cu trei culori. II. s. n. drapel cu trei culori. III. s. m. sportiv component al echipei naționale. (< fr. tricolore, lat. tricolor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tricolór1 adj. m., pl. tricolóri; f. tricolóră, pl. tricolóre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tricolór2 s. n., pl. tricolóruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*tricolór, -ă adj. (lat. tricolor, -óris). În treĭ colorĭ [!]. S. n., pl. urĭ și oare. Steag tricolor: tricoloru românesc. – Se credea că tricoloru românesc a rezultat din contopirea steaguluĭ Țăriĭ Româneștĭ (roș și galben) cu al Moldoveĭ (roș și albastru). În realitate, el a fost admis la 1834, supt Alexandru Ghica, ca steag al armateĭ româneștĭ conform aprobăriĭ Turciiĭ (Generalu Radu Rosetti, în ședința Academiiĭ la 29 Dec. 1929). La 1 Sep. 1862, Cuza distribui tuturor regimentelor unificate tricoloru albastru, galben și roș, pe care scria „Honor et patria”.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tricolor a. de trei colori. ║ n. colorile naționale române: roșu, galben și albastru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri]. – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.2
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)