TRICERÁTOPS, triceratopși, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile din ordinul dinozaurienilor, care cuprindea animale de 6-8 m lungime, cu craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și cu o protuberanță nazală; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. tricératops.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRICERÁTOPS s.m. Reptilă fosilă din mezozoic care avea craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și o protuberanță nazală. [< fr. tricératops, cf. gr. trikeratos < tri – cu trei, keras, keratos – corn, ops – vedere].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRICERÁTOPS s. n. dinozaurian erbivor care avea craniul mare, alungit, cu două coarne deasupra orbitelor și o protuberanță nazală, iar în jurul gâtului un guler din plăci osoase cu țepi. (< fr. tricératops)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tricerátops s. m., pl. tricerátopșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRICERÁTOPS, triceratopși, s. m. (La pi.) Gen de reptile fosile din ordinul dinozaurienilor, lungi de 6-8 m, cu craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și cu o protuberanță nazală; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. tricératops.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)