TRIBUNÁT, tribunate, s. n. Funcția de tribun; perioada în care își desfășura activitatea un tribun. – Din fr. tribunat, lat. tribunatus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TRIBUNÁT s.n. (Ist.) Funcția și demnitatea de tribun; durata acestei funcții. ♦ Adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 1799, care discuta legile fără a le vota. [< lat. tribunatus, cf. fr. tribunat].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRIBUNÁT s. n. 1. funcția, demnitatea de tribun; durata acestei funcții. 2. adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 1799, care discuta legile fără a le vota. (< fr. tribunat, lat. tribunatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tribunát s. n., pl. tribunáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *tribunát n., pl. e (lat. tribunatus). Funcțiunea de tribun. Durata eĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRIBUNÁT, tribunate, s. n. Funcția de tribun; perioada în care își desfășură activitatea un tribun. – Din fr. tribunat, lat. tribunatus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 