TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m. pl.) Nume dat unor triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV a. Cr., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre. – Din fr. tribal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TRIBÁL, -Ă adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. [Cf. fr. tribal].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparține tribului. 2. (despre o populație) care trăiește în triburi. (< fr. tribal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tribál1 adj. m., pl. tribáli; f. tribálă, pl. tribáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !tribál2 (nume etnic) s. m., pl. tribáliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *tribál, -ă adj. (d. trib; fr. tribal). De trib, dintre triburĭ: lupte tribale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. Referitor la trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Triburi trace din sudul Dunării Mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV Î.H., sub presiunea ilirilor, între muhții Balcani și Dunăre; (și la sg.) persoană din aceste triburi. – Din fr. tribal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
