TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRIANGULÁRE s.f. Acțiunea de a triangula; triangulație. [< triangula].
Sursa: Dicționar de neologisme
trianguláre (tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
triangulare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul triangula
triangulare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul triangular
triangulare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul triangular
triangulare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul triangular