TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; tresăritură. – V. tresări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRESĂRÍRE s.f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; zvâcnire. [< tresări].
Sursa: Dicționar de neologisme
tresăríre s. f., g.-d. art. tresărírii; pl. tresăríriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tresărire f. mișcare subită și involuntară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; tresăritură. – V. tresări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
tresărire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul tresări