TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă, la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. și: tremoló, tremólo. – Var.: trémol s. n.] – Din it. tremolo, fr. trémolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRÉMOLO s.n. (Muz.) Tremurătură ușoară care are un efect plăcut, produsă la executarea unei anumite note muzicale cu un instrument sau cu vocea. [Pl. -ouri, var. tremol s.n. / < it., fr. trémolo].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRÉMOLO s. n. 1. ornament melodic din prelungirea unui sunet prin repetarea rapidă a acestuia sau din alternarea a două sunete nealăturate. 2. vibrație, tremur al vocii, produs de o stare emotivă. (< it. tremolo, fr. trémolo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!trémolo s. n., art. trémoloul; pl. trémolouriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trémolo n. Muz. Cuv. it. care înseamnă „tremurătură” de voce saŭ de vioară. – Fals tremólo, cum zic atîțĭa ignoranțĭ, care nu se gîndesc că e acelașĭ cuv. cu rom. trémur, s. n. V. tererem.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. și: tremoló, tremólo. – Var.: trémol s. n.] – Din it. tremolo, fr. tremolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă, la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. și: tremoló, tremólo. – Var.: trémol s. n.] – Din it. tremolo, fr. trémolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TRÉMOLO s.n. (Muz.) Tremurătură ușoară care are un efect plăcut, produsă la executarea unei anumite note muzicale cu un instrument sau cu vocea. [Pl. -ouri, var. tremol s.n. / < it., fr. trémolo].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRÉMOLO s. n. 1. ornament melodic din prelungirea unui sunet prin repetarea rapidă a acestuia sau din alternarea a două sunete nealăturate. 2. vibrație, tremur al vocii, produs de o stare emotivă. (< it. tremolo, fr. trémolo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!trémolo s. n., art. trémoloul; pl. trémolouriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trémolo n. Muz. Cuv. it. care înseamnă „tremurătură” de voce saŭ de vioară. – Fals tremólo, cum zic atîțĭa ignoranțĭ, care nu se gîndesc că e acelașĭ cuv. cu rom. trémur, s. n. V. tererem.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. și: tremoló, tremólo. – Var.: trémol s. n.] – Din it. tremolo, fr. tremolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă, la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. și: tremoló, tremólo. – Var.: trémol s. n.] – Din it. tremolo, fr. trémolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRÉMOLO s.n. (Muz.) Tremurătură ușoară care are un efect plăcut, produsă la executarea unei anumite note muzicale cu un instrument sau cu vocea. [Pl. -ouri, var. tremol s.n. / < it., fr. trémolo].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRÉMOLO s. n. 1. ornament melodic din prelungirea unui sunet prin repetarea rapidă a acestuia sau din alternarea a două sunete nealăturate. 2. vibrație, tremur al vocii, produs de o stare emotivă. (< it. tremolo, fr. trémolo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!trémolo s. n., art. trémoloul; pl. trémolouriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trémolo n. Muz. Cuv. it. care înseamnă „tremurătură” de voce saŭ de vioară. – Fals tremólo, cum zic atîțĭa ignoranțĭ, care nu se gîndesc că e acelașĭ cuv. cu rom. trémur, s. n. V. tererem.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [Acc. și: tremoló, tremólo. – Var.: trémol s. n.] – Din it. tremolo, fr. tremolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)