TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ (Și în sintagma examen de treaptă) Examen de admitere în clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a treáptă (-épte), s. f. – 1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat).Sursa: Dicționarul etimologic român
treáptă s. f., g.-d. art. tréptei; pl. trépteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită treáptă f., pl. trepte (lat. trajecta [fem. d. trajectus, trecut, d. traícere, a trece], de unde s´a făcut *traicta, *traecta, *trĕcta, treaptă, ca dreaptă d. dirĕcta). Fie-care din scîndurile (petrele, frînghiile) pe care calcĭ cînd te suĭ pe scară: din treaptă´n treaptă. Fig. Strat, rang, situațiune, pozițiune (în societate saŭ în clasificarea științelor naturale: boĭeru e pe o treaptă maĭ înaltă de cît [!] țăranu, mamiferele-s pe o treaptă maĭ înaltă de cît păsările. V. grad.
Sursa: Dicționaru limbii românești
treaptă f. 1. partea scărei pe care se pune piciorul când urcăm și coborîm: din treaptă în treaptă; 2. fig. pozițiune, rang: pe o treaptă înaltă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)