TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tráumă (trau-) s. f., g.-d. art. tráumei; pl. tráumeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)