Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele tratament:

TRATAMÉNT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față de cineva. 2. Îngrijire medicală; ansamblu de mijloace igienice, dietetice, medicamentoase, balneare, climaterice etc. cu care se tratează o boală; spec. mod, metodă, mijloc terapeutic folosit în combaterea bolilor. 3. Ansamblul operațiilor tehnice, fizice, chimice, biologice etc. executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de structură etc. în scop industrial, economic sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. – Din it. trattamento, fr. traitement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TRATAMÉNT s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva; comportare; purtare. 2. Îngrijire medicală, mijloc pentru combaterea și vindecarea unei boli; cură, terapie. 3. (Tehn.) Operație executată asupra unei piese sau asupra unui material pentru obținerea unui anumit rezultat în scop industrial sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. 5. (Cinem.) Desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. [Pl. -te, -turi. / cf. it. trattamento, fr. traitement].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRATAMÉNT s. n. 1. fel de a se purta cu cineva; comportare, purtare. 2. îngrijire medicală; cură, terapie. 3. (tehn.) ansamblu de operații executate asupra unei piese sau unui material pentru modificarea proprietăților fizico-mecanice sau a structurii interne a acestora. ◊ (inform.) manipulare a unei informații printr-o mașină oarecare. 4. (fon.) evoluție, modificare, schimbare. 5. desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. (< lat. trattamentum, după fr. traitement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tratamént s. n., pl. trataménte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*tratamént n., pl. e (fr. traitement, it. trattamento). Acțiunea de a trata. Modu de a trata (de a te purta cu o persoană, de a îngriji un bolnav, de a combate o boală, de a lucra cu diferite substanțe): l-a supus unuĭ tratament aspru, tratamentu holereĭ. L. V. (germ. traktament). Hotărîre, orînduĭală. Ospăț, chef.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tratament n. 1. mod de a se purta cu cineva; 2. mod de a căuta pe un bolnav.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRATAMÉNT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față de cineva. 2. Totalitatea mijloacelor dietetice, medicamentoase, balneoclimaterice și igienice de combatere a unei boli. 3. Ansamblu de operații executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de structură etc. în scop industrial, economic sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. – Din it. trattamento, fr. traitement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRATAMÉNT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față de cineva. 2. Îngrijire medicală; ansamblu de mijloace igienice, dietetice, medicamentoase, balneare, climaterice etc. cu care se tratează o boală; spec. mod, metodă, mijloc terapeutic folosit în combaterea bolilor. 3. Ansamblul operațiilor tehnice, fizice, chimice, biologice etc. executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de structură etc. în scop industrial, economic sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. – Din it. trattamento, fr. traitement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRATAMÉNT s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva; comportare; purtare. 2. Îngrijire medicală, mijloc pentru combaterea și vindecarea unei boli; cură, terapie. 3. (Tehn.) Operație executată asupra unei piese sau asupra unui material pentru obținerea unui anumit rezultat în scop industrial sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. 5. (Cinem.) Desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. [Pl. -te, -turi. / cf. it. trattamento, fr. traitement].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRATAMÉNT s. n. 1. fel de a se purta cu cineva; comportare, purtare. 2. îngrijire medicală; cură, terapie. 3. (tehn.) ansamblu de operații executate asupra unei piese sau unui material pentru modificarea proprietăților fizico-mecanice sau a structurii interne a acestora. ◊ (inform.) manipulare a unei informații printr-o mașină oarecare. 4. (fon.) evoluție, modificare, schimbare. 5. desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. (< lat. trattamentum, după fr. traitement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tratamént s. n., pl. trataménte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*tratamént n., pl. e (fr. traitement, it. trattamento). Acțiunea de a trata. Modu de a trata (de a te purta cu o persoană, de a îngriji un bolnav, de a combate o boală, de a lucra cu diferite substanțe): l-a supus unuĭ tratament aspru, tratamentu holereĭ. L. V. (germ. traktament). Hotărîre, orînduĭală. Ospăț, chef.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tratament n. 1. mod de a se purta cu cineva; 2. mod de a căuta pe un bolnav.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRATAMÉNT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față de cineva. 2. Totalitatea mijloacelor dietetice, medicamentoase, balneoclimaterice și igienice de combatere a unei boli. 3. Ansamblu de operații executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de structură etc. în scop industrial, economic sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. – Din it. trattamento, fr. traitement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)