Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele trampa:

TRAMPÁ vb. I. tr. 1. A stropi (abundent) cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ♦ A însiropa un tort. 2. (Tehn.) A înmuia (ceva) scufundându-l într-un lichid. [< fr. tremper].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRAMPÁ vb. tr. 1. a stropi cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ◊ a însiropa un tort. 2. (tehn.) a înmuia (ceva) scufundându-l într- un lichid. ◊ a aplica pasta inflamabilă pe bețele de chibrit. (< fr. tremper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

trámpă (-pe), s. f. – Schimb, troc. – Var. treampă. Tc. trampa (Șeineanu, II, 365; Ronzevalle 63), cf. ngr. τράμπα, bg., sb. trampa.Der. trămpălui, vb. (a schimba, a face troc), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

trámpă (-pe), s. f. – Fel, soi. Fr. trempe.
Sursa: Dicționarul etimologic român

trámpă (reg.) s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) trámpă f., pl. e (turc. [ngr. bg. sîrb.] trampa, d. it. tramúta, mutare, tramutare, a muta). Fam. A face trampa, a face schimb cu ceva.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) trámpă f., pl. inuz. e (fr. trempe, călitură). Barb. Teapă, caracter.
Sursa: Dicționaru limbii românești

trampă f. Mold. schimb (de lucruri): să facem trampă, dă-mi carul și na-ți boii CR. [Turc. trampa].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)