TOTALIZATÓR, totalizatoare, s. n. Aparat care totalizează mecanic. – Din fr. totalisateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TOTALIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă totalul rezultatelor parțiale ale mai multor operații. // s.n. Aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. [Cf. fr. totalisateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
TOTALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care totalizează; totalizant. II. s. n. 1. aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. 2. element principal al mașinii de calculat prin care se asigură înregistrarea, însumarea sau scăderea cifrelor introduse. (< fr. totalisateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*totalizatór1 adj. m., pl. totalizatóri; f. sg. și pl. totalizatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită totalizatór2 s. n., pl. totalizatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TOTALIZATÓR, -OÁRE, totalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care totalizează. 2. S. n. Aparat care totalizează mecanic. – Din fr. totalisateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)