Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele torace:

TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].
Sursa: Dicționar de neologisme


TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

toráce s. m. – Coșul pieptului. It. torace.Der. toracic, adj., din fr. thoracique.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*toráce n., pl. tot așa (vgr. thórax, thórakos). Anat. Pept [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

toráce s. n., pl. toráce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

torace m. Anat. pieptul, sub raportul capacității sale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)