TÓPOS s. n. loc comun într-o creație literară, într-o literatură etc.; idee, temă, modalitate de tratare comună mai multor creații literare aparținând aceluiași gen, aceleiași sau mai multor literaturi. (< gr. topos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*tópos s. n., pl. tóposuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TÓPOS, toposuri, s. n. Model al tradiției culturale (idee, temă, motiv etc.) pe care scriitorul îl preia, dându-i semnificații noi; clișeu cultural. – Din gr. tópos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 