Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele topor:

TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊ Loc. adj. și adv. Din topor = fără finețe; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



topór (-oáre), s. n. – Bardă, secure. – Mr. tăpor, tupor. Sl. toporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 66), cf. bg., slov., rut., rus., pol., mag. topor; pare a fi cuvînt oriental, cf. tc. teber.Der. toporan, s. m. (înv., ostaș înarmat cu topor); toporaș, s. m. (violetă, Viola odorata, V. hirta, V. Jooi; plante, Tagetes patula, Delphinium consolida, Aquilegia vulgaris); toporășiu, adj. (violet, de culoarea toporașului); toporișcă, s. f. (teslă); toporiște (var. toporîște, mr. tăpăriște), s. f. (coadă de topor), din sl. (bg., rus.) toporište. Țig. sp. tober „topor” (Besses 159) ar putea proveni din rom. sau din tc.
Sursa: Dicționarul etimologic român

topór n., pl. oare (vsl. toporŭ, d. arm. tapar, pers. tabar, topor; rus. toporŭ, secure, bg. ung. topor, secure). Unealtă de tăĭat copacĭ și de despicat lemne de foc. (Se ține de ordinar cu amîndoŭă mînile [!]. Cînd e maĭ mare, se numește toaĭpă; cînd e maĭ mic, secure. În Olt. topor înseamnă „secure”, și secure „topor”). Fig. Om saŭ lucru din topor, om saŭ lucru grosolan. Topor de oase, persoană pusă la muncĭ prea grele (în locu altora). Cu toporu, pin [!] mijloace violente: aicĭ nu merge cu toporu !
Sursa: Dicționaru limbii românești

topór s. n., pl. topoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

topor n. 1. unealtă de spart lemne: coadă de topor; din topor, grosolan: lucru din topor; topor de oase, asin, fig. ființă expusă la tot felul de sarcini: numai eu sunt topor de oase PANN; 2. a face topor, fam. a apuca pe cineva de cap și a-i strânge părul: și un topor îți fac CR. [Slav. TOPORŬ, secure].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊ Loc. adj. și adv. Din topor = Fără finețe; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)