toít, -ă, adj. – Certat (cu cineva): „Faceți bine și viniți, / Să nu umblăm și noi toiți” (Bilțiu 1990: 72). – Din toi „ceartă” + -it.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Forme flexionare:
toit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul toi