TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
toceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a toci. V. tocilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
toceálă s. f., g.-d. art. tocélii; pl. tocéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 