Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele tocător:

TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



tocătór n., pl. oare (d. a toca). Fundu pe care se toacă carnea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tocătór1 adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tocătór2 (cuțit, planșă) s. n., pl. tocătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tocător n. 1. cuțit mare de tocat carnea; 2. scândură pe care se toacă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat came, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, came etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)