Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele toboșar:

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



toboșar, toboșari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

toboșár s. m., pl. toboșári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

toboșar m. cel ce bate toba. [Mold. doboșer = ung. DOBOS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)