TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tiveálă f., pl. elĭ. Tivitură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tiveálă s. f., g.-d. art. tivélii; pl. tivéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)