TITIRÍRE, titiriri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. – V. titiri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a titiríre, titiríri, s.f. (reg. și fam.) 1. așezare atentă a unui lucru. 2. dichisire, aranjare, gătire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
titiríre (fam.) s. f., g.-d. art. titirírii; pl. titiríriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TITIRÍRE, titiriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. – V. titiri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
titirire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul titiri