TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TIRANIZÁ vb. I. tr. A trata cu cruzime pe cineva, a asupri; a teroriza. ♦ (Fig.) A chinui, a obseda. [< fr. tyranniser].
Sursa: Dicționar de neologisme
TIRANIZÁ vb. tr. a trata cu cruzime pe cineva; a asupri, a teroriza. ◊ (fig.; despre idei, sentimente etc.) a chinui. (< fr. tyranniser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tiranizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tiranizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)