TIRÁJ, tiraje, s. n. 1. Numărul de exemplare în care se tipărește o carte sau o publicație periodică. ◊ Loc. adj. Cu (sau de) (mare) tiraj = care apare într-un număr mare de exemplare. 2. Multiplicare, prin copiere, a unui film, pentru a asigura numărul de copii necesar rețelei cinematografice. 3. Operație de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei. 4. Circulația aerului (și a gazelor de ardere) într-o instalație de încălzire cu focar (care se datorește diferenței de presiune dintre două sectoare ale coșului). – Din fr. tirage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TIRÁJ s.n. 1. Numărul de exemplare în care se tipărește o publicație periodică, o carte etc. ♦ Imprimare. ♦ Producția orară normală a unei mașini de tipar, exprimată în coli tipărite pe față. ♦ (Cinem.) Multiplicare, prin copiere, a unui film. 2. (Tehn.) Deplasare a unui gaz într-o conductă, datorită diferenței de presiune dintre cele două extremități sau dintre două secțiuni ale ei. 3. Operație de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei. 4. Tragere a aerului în plămâni ca urmare a contracției mușchilor inspiratori. ♦ Efort inspirator în dispnee. [< fr. tirage].
Sursa: Dicționar de neologisme
TIRÁJ s. n. 1. număr de exemplare în care se tipărește o publicație periodică, o carte etc. ◊ producția orară normală a unei mașini de tipărit, exprimată în coli tipărite pe față. 2. (cinem.) multiplicare, prin copiere, a unui film. 3. deplasare a unui gaz într-o conductă datorită diferenței de presiune dintre cele două extremități sau dintre două secțiuni ale ei. 4. operație de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei. 5. tragere a aerului în plămâni ca urmare a contracției mușchilor inspiratori. ◊ efort inspirator în dispnee. (< fr. tirage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*tiráj n., pl. e și urĭ (fr. tirage, d. tirer, a trage, adică „a scoate de la mașină”). Număru de exemplare ale unuĭ jurnal, ale uneĭ cărțĭ: jurnal cu un tiraj de 100,000 de exemplare pe zi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tiráj s. n., pl. tirájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tiraj n. tragerea unei cărți, a unui ziar cu ajutorul presei și rezultatul acestei acțiuni: tiraj în 3000 de exemplare (= fr. tirage).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TIRÁJ, tiraje, s. n. 1. Numărul de exemplare în care se tipărește o carte sau o publicație periodică. ◊ Loc. adj. Cu (sau de) (mare) tiraj = care apare într-un număr mare de exemplare. 2. Multiplicare, prin copiere, a unui film, pentru a asigura numărul de copii necesar rețelei cinematografice. 3. Operație de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei. 4. Circulația aerului (și a gazelor de ardere) într-o instalație de încălzire cu focar (care se datorește diferenței de presiune dintre două sectoare ale coșului). – Din fr. tirage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)