TIO interj. (Pop.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sulf”, „cu (care conține) sulf”. [Pron. ti-o-. / < fr. thio-, it. tio-, cf. gr. theion].
Sursa: Dicționar de neologisme
TIO- elem. „sulf”. (< fr. thio-, cf. gr. theion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tio interj. – Servește pentru a alunga animalele. Creație expresivă. – Der. tiohăi (var. tiu(ho)i), vb. (a alunga).Sursa: Dicționarul etimologic român tĭo, tŭo și tĭuhó (est) interj. de reprobare saŭ de alungare, cam ca și huĭdeo și hîĭdea: tĭo, haĭtă. V. nea 3.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tio (reg.) interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tio! int. cu care se alungă un animal: tio, haită! [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TIO interj. (Reg.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)