TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tinerețe f. pl. 1. perioada vieții omenești între copilăria și bărbăția; 2. fig. calitățile și defectele celor tineri: știi cum sunt tinerețele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tinerețe f. pl. 1. perioada vieții omenești între copilăria și bărbăția; 2. fig. calitățile și defectele celor tineri: știi cum sunt tinerețele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
tinerețe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tinereță
tinerețe - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tinereță
tinerețe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tinereță
