TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital].
Sursa: Dicționar de neologisme
TÍMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tímus s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TÍMUS s. n. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. – Din fr. thymus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Timuș m. Hatmanul Cazacilor, ginerele lui Vasile Lupu. V. Hmielnițki.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a