Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele tifos:

TÍFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infecțioase și epidemice; a) febră tifoidă; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pestă bovină. – Din ngr. tifos, fr. typhus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TÍFOS s. n. nume dat mai multor boli febrile infecțioase și epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolență. (< ngr. tifos, fr. typhus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tifós (-suri), s. n. – Boală gravă transmisă de păduchi. Ngr. τύφος (sec. XIX, cf. Gáldi 261) bși fr. typhus.
Sursa: Dicționarul etimologic român

TÍFOS1 s. n. Nume generic dat mai multor boli infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă; b) tifos exantematic; c) pestă bovină. – Fr. typhus (lat. lit. typhus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

TIFÓS, -OÁSĂ, tifoși, -oase, adj. (Înv.) Care ține de tifos, privitor la tifos; tific. – Din tifos1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*tífos n., pl. urĭ (vgr. týphos, fum, abur, mîndrie, stupoare, toropeală. V. stufat). Med. O grea boală febrilă molipsitoare care seamănă cu frigurile tifoide și cu cele eruptive și maĭ ales cu pojaru. Se produce acolo unde e sărăcie și îmbulzeală și se vindecă cu băĭ recĭ, chinină, vin tonic, alcool, cafea ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tífos s. n., pl. tífosuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tifos n. lângoare, friguri pernicioase și contagioase. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÍFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pestă bovină. – Din ngr. tifos, fr. typhus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TÍFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infecțioase și epidemice; a) febră tifoidă; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pestă bovină. – Din ngr. tifos, fr. typhus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TÍFOS s. n. nume dat mai multor boli febrile infecțioase și epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolență. (< ngr. tifos, fr. typhus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tifós (-suri), s. n. – Boală gravă transmisă de păduchi. Ngr. τύφος (sec. XIX, cf. Gáldi 261) bși fr. typhus.
Sursa: Dicționarul etimologic român

TÍFOS1 s. n. Nume generic dat mai multor boli infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă; b) tifos exantematic; c) pestă bovină. – Fr. typhus (lat. lit. typhus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

TIFÓS, -OÁSĂ, tifoși, -oase, adj. (Înv.) Care ține de tifos, privitor la tifos; tific. – Din tifos1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*tífos n., pl. urĭ (vgr. týphos, fum, abur, mîndrie, stupoare, toropeală. V. stufat). Med. O grea boală febrilă molipsitoare care seamănă cu frigurile tifoide și cu cele eruptive și maĭ ales cu pojaru. Se produce acolo unde e sărăcie și îmbulzeală și se vindecă cu băĭ recĭ, chinină, vin tonic, alcool, cafea ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tífos s. n., pl. tífosuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tifos n. lângoare, friguri pernicioase și contagioase. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÍFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pestă bovină. – Din ngr. tifos, fr. typhus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)