TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti).Sursa: Dicționarul etimologic român tibișír n., pl. urĭ (turc. tebeșir, d. pers. tebašir, cretă). Rar azĭ. Cretă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!tibișír (înv., reg.) s. n., pl. tibișíreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tibișir n. cretă. [Turc. TEBEȘIR].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 