Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele tiară:

TIÁRĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara].
Sursa: Dicționar de neologisme

TIÁRĂ s. f. 1. acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare orientale. 2. mitră papală, din trei coroane suprapuse. (< fr. tiare, lat. tiara)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tiáră, tiare, (teară), s.f. – 1. Război de țesut. 2. Urzeală (= totalitatea firelor urzite întinse pe stative). 3. Tiară cu sfoară = unealtă de forma unei vârtelnițe mici, cu mâner de lemn, pe care se înfășoară sfoara, utilizată în dulgherie și zidărie (Nistor 1977). – Lat. tela „fir, urzeală; război de țesut„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

*tiáră f., pl. e (lat. vgr. tiára, cuv. persic). Turban, cealma la vechiĭ Perșĭ și la alțĭ orientalĭ. Mitra papală. Fig. Demnitatea papală: a aspira la tiară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tiáră (ti-a-) s. f., g.-d. art. tiárei; pl. tiáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tiară f. 1. diadema regilor Persiei; 2. tripla coroană a papilor; 3. fig. demnitate papală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TIÁRĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)