TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a teșitúră f., pl. ĭ. Loc teșit (trunchĭ retezat peziș [!], ureche retezată peziș ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teșitură f. 1. buturugă: ajunge roata de o ieșitură și se rupe capătul CR.;
2. pișcătura vârfului urechii (la vite). [Lit. bucată sau parte teșită].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)