TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TESTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care lasă un testament; autorul unui testament. [Cf. lat. testator, fr. testateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
TESTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lasă un testament. (< fr. testateur, lat. testator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*testatór, -oáre s. (lat. testator). Acela care face testamentu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
testatór s. m., pl. testatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită testator m. cel ce face un testament.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)