TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TERMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire. [< termina].
Sursa: Dicționar de neologisme
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (înv.) Terminație (2). – V. termina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
terminare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul termina