Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele terminal:

TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din fr. terminal, lat. terminalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TERMINÁL, -Ă adj. Care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. // s.n. 1. Partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. Instalație care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr. terminal, it. terminale, lat. terminalis].
Sursa: Dicționar de neologisme

TERMINÁL, -Ă I. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. II. s. n. 1. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor. ◊ aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr. terminal, lat. terminalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*terminál, -ă adj. (lat. terminalis, d. términus, capăt, hotar). Care e la capăt, la extremitate, în vîrf: stațiune, floare terminală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

terminál1 adj. m., pl. termináli; f. terminálă, pl. terminále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*terminál2 s. n., pl. terminále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)