TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TERIBILÍSM s.n. 1. Vorbă sau faptă teribilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară; extravaganță, excentricitate. [Cf. fr. terribilisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
TERIBILÍSM s. n. atitudine, comportare, vorbă, faptă care șochează; extravaganță, excentricitate. (< fr. terribilisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
teribilism, teribilisme s. n. vorbă, faptă sau atitudine ciudată, extravagantă, care vrea să iasă cu orice preț în evidențăSursa: Dicționar de argou al limbii române teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)