TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TERIÁC s.n. 1. (Ant.) Compoziție medicamentoasă folosită ca remediu contra mușcăturilor de șarpe și în multe maladii. 2. Medicament universal; panaceu. [Pron. -ri-ac. / cf. fr. thériaque, gr. theriake (antidosis) – antidot contra animalelor veninoase, sălbatice].
Sursa: Dicționar de neologisme
TERIÁC s. n. 1. (ant.) medicament contra mușcăturilor de șarpe și în multe maladii. 2. remediu contra otrăvurilor, migrenelor etc.; panaceu. (< fr. thériaque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
teriác și tiriác n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tiriak, care vine d. vgr. theriaké [antidotos], antidot contra veninuluĭ șerpilor). Vechĭ. Electuar preparat cu opiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
teriác (rar) (-ri-ac) s. n., pl. teriácuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [Pr.: -ri-ac] – Din fr. thériaque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)