TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TEORETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist care studiază problemele teoretice dintr-un domeniu al unei științe, al unei arte etc. ♦ (Peior.) Cel care se menține numai pe planul speculațiilor teoretice, neținând seamă de practică. [Pron. te-o... ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. théoricien].
Sursa: Dicționar de neologisme
TEORETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist care studiază problemele, aspectele teoretice. ◊ (peior.) cel care se menține numai pe planul speculațiilor teoretice. (după fr. théoricien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*teoreticián, -ă adj. (d. teoretic). Priceput în teorie, teoretic: teoreticieniĭ în muzică nu-s numaĭ de cît [!] și marĭ compozitorĭ. – Fr. théoricien.
Sursa: Dicționaru limbii românești
teoreticián (te-o-, -ci-an) s. m., pl. teoreticiéni (-ci-eni)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teoretician m. cel ce cunoaște principiile unei arte sau științe fără însă a o practica.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)