TEOFANÍE s. f. (Livr.) Apariție sau manifestare a divinității. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TEOFANÍE s.f. (Rel.) 1. Apariție sau manifestare a divinității în formă personală ori impersonală. 2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – apariție a divinității].
Sursa: Dicționar de neologisme
TEOFANÍE s. f. apariție, manifestare a divinității sub formă materială. (< fr. théophanie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TEOFANÍE, teofanii s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinității în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 