TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TENDENȚIOZITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este tendențios; tendenționism. [Pron. -ți-o-. / cf. it. tendenziosità].
Sursa: Dicționar de neologisme
TENDENȚIOZITÁTE s. f. faptul de a fi tendențios. (< it. tendenziosità)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tendențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. tendențiozitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 