TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
temnicér m. (d. temniță; vsl. tĭmĭnĭčarĭ, captiv, bg. tŭmničar, temnicer). Păzitor de temniță. V. pîrcălab.
Sursa: Dicționaru limbii românești
temnicér s. m., pl. temnicériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită temnicer m. păzitor de temniță. [Slav. TĬMĬNIČARĬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 