TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor2 (2) de televizor. ♦ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TELERECÓRDING s.n. Înregistrare pe peliculă cinematografică a emisiunilor de televiziune prin filmarea directă a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafața unei pelicule sensibile la radiații. ♦ Aparat folosit în acest scop. ♦ Peliculă pe care s-a făcut o asemenea înregistrare. [< engl. telerecording].
Sursa: Dicționar de neologisme
TELERECÓRDING s. n. înregistrare pe peliculă cinematografică a emisiunilor de televiziune prin filmarea directă a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafața unei pelicule sensibile la radiații; aparatul folosit. (< engl. telerecording)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
telerecórding s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor2 (2) de televizor. ◊ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)