TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TELEFONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care face serviciu la o centrală telefonică. [Cf. fr. téléphoniste].
Sursa: Dicționar de neologisme
TELEFONÍST, -Ă s. m. f. cel care face serviciu la o centrală telefonică. (< fr. téléphoniste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*telefoníst, -ă adj. (d. telefon). Funcționar de la telefon.
Sursa: Dicționaru limbii românești
telefoníst s. m., pl. telefoníștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită telefonist m. cel însărcinat cu serviciul comunicațiunilor în biurourile telefonice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)