TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TELEFONÍE s.f. Transmitere la distanță a sunetelor cu ajutorul telefoanelor. [Gen. -iei. / < fr. téléphonie].
Sursa: Dicționar de neologisme
TELEFONÍE s. f. transmitere la distanță a vorbirii cu ajutorul telefoanelor. (< fr. téléphonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*telefoníe f. (d. telefon). Știința telefonuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)