TÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].
Sursa: Dicționar de neologisme
téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhniciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
tehnică f. totalitatea procedeurilor unei arte sau meserii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
tehnica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul tehnic
tehnică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tehnic