TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TAUROMAHÍE s.f. Arta de a lupta cu taurii. ♦ (Mit.) Luptă a taurilor cu oamenii. [Gen. -iei. / < fr. tauromachie, cf. gr. tauros – taur, mache – luptă].
Sursa: Dicționar de neologisme
TAUROMAHÍE s. f. 1. (mit.) luptă a taurilor cu oamenii. 2. arta de a lupta cu taurii în arenă; coridă. (< fr. touromachie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tauromahíe (ta-u-) s. f., art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)