TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. – Germ. Tarock (din it.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. – Din germ. Tarock.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TARÓC s. n. tarot. (< germ. Tarock)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
taróc s. n. – Joc de cărți cu aranjament diferit de cel uzual. Fr. tarots, prin intermediul germ. Tarock (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român *taróc n., pl. urĭ (it. tarrócchi, de unde și fr. tarots și germ. tarok). Un fel de joc în cărțĭ cu maĭ multe cărțĭ de cît [!] de ordinar. (O serie de figurĭ, în general 22, pe lîngă cele patru seriĭ ordinare).
Sursa: Dicționaru limbii românești
taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)