TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (Înv. și arh.) Monetărie. – Tc. tarabhaneSursa: Dicționarul limbii române moderne
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tarapaná (-ále), s. f. – Monetărie. – Mr. trăphănă, megl. tarapana. Tc. (arab.) tarabhana (Roesler 603; Șeineanu, II, 349), cf. ngr. ταραπχανᾶς, bg. taraphané.Sursa: Dicționarul etimologic român tarapaná f. (turc. pop. tarab-hana, lit. darb- și zarb-hane. V. salhana. Cp. cu tarabă). Azĭ fam. Monetărie, fabrică de banĭ: crezĭ că la mine e tarapana? – În doc. și taraphana, -bana, zaraphanea, zerphana.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tarapaná (înv.) s. f., art. tarapanáua, g.-d. art. tarapanálei; pl. tarapanále, art. tarapanáleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tarapana f. od. monetăria Statului: le-au făcut bulgări de aur și de argint, ca să-i bată la tarapana GHICA. [Vechiu-rom. taraphana = turc. TARABHANA, lit. casa unde se bat (bani)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TARAPANÁ, tarapanale, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Monetărie. – Din tc. tarabhāne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
