Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele tapet:

TAPÉT, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAPÉT s.n. 1. Hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. 2. A pune pe tapet = a pune în discuție. [Pl. -te, -turi. / < germ. Tapete, cf. it. tappeto].
Sursa: Dicționar de neologisme


TAPÉT s. n. 1. hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. ♦ a pune (sau a aduce) pe ~ = a pune în discuție. 2. (anat.) strat pigmentar al retinei. (< it. tappeto, germ. Tapete)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tapét (-te), s. n.1. Hîrtie desenată. – 2. Covor. – 3. Covor fin, carpetă. It. tappeto, prin intermediul ngr. ταπέττο sau al germ. Tapete.Der. tapița, vb., din it. tapezzare, germ. tapezieren; tapițer, s. m., din germ. Tapezier; tapițerie, s. f., din fr. tapisserie contaminat cu cuvintele anterioare; tapeta, vb. (a acoperi cu tapet).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*tapét n., pl. e (it. tappéto, lat. tapétum și tapes, -étis, d. vgr. tápes, covor; fr. tapis, covor, față de masă, d. mgr. tapition, dim. d. tápis). Hîrtie zugrăvită care se lipește pe părețĭ [!] îld. zugrăveală: o cameră cu tapete. A fi pe tapet (fr. être sur le tapis), a fi la ordinea zileĭ, a trebui să fie pus în discusiune [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

tapét s. n., pl. tapéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tapet n. hârtie zugrăvită cu care s’acoper pereții unei camere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (înv.) Covor mic. 3. (în expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAPÉT, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAPÉT s.n. 1. Hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. 2. A pune pe tapet = a pune în discuție. [Pl. -te, -turi. / < germ. Tapete, cf. it. tappeto].
Sursa: Dicționar de neologisme

TAPÉT s. n. 1. hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. ♦ a pune (sau a aduce) pe ~ = a pune în discuție. 2. (anat.) strat pigmentar al retinei. (< it. tappeto, germ. Tapete)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tapét (-te), s. n.1. Hîrtie desenată. – 2. Covor. – 3. Covor fin, carpetă. It. tappeto, prin intermediul ngr. ταπέττο sau al germ. Tapete.Der. tapița, vb., din it. tapezzare, germ. tapezieren; tapițer, s. m., din germ. Tapezier; tapițerie, s. f., din fr. tapisserie contaminat cu cuvintele anterioare; tapeta, vb. (a acoperi cu tapet).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*tapét n., pl. e (it. tappéto, lat. tapétum și tapes, -étis, d. vgr. tápes, covor; fr. tapis, covor, față de masă, d. mgr. tapition, dim. d. tápis). Hîrtie zugrăvită care se lipește pe părețĭ [!] îld. zugrăveală: o cameră cu tapete. A fi pe tapet (fr. être sur le tapis), a fi la ordinea zileĭ, a trebui să fie pus în discusiune [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

tapét s. n., pl. tapéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tapet n. hârtie zugrăvită cu care s’acoper pereții unei camere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (înv.) Covor mic. 3. (în expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)