TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tendresse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TANDRÉȚE s.f. Dragoste plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. [Var. tandreță s.f. / < fr. tendresse].
Sursa: Dicționar de neologisme
TANDRÉȚE s. f. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. (< fr. tandresse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tandresse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tendresse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TANDRÉȚE s.f. Dragoste plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. [Var. tandreță s.f. / < fr. tendresse].
Sursa: Dicționar de neologisme
TANDRÉȚE s. f. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. (< fr. tandresse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tandresse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
tandrețe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tandreță